Reteaua hidrografica a Romaniei se inscrie printre cei mai importanti factori generatori de turism, cu un foarte ridicat potential ce ofera conditii optime de recreere si agrement.
Canalul Dunare-Marea Neagra
Pentru Romania, Dunarea reprezinta o componenta esentiala a naturii locurilor, a vietii trecute si prezente a populatiei riverane si a istoriei poporului nostru, ca si a retelei de rauri a tarii. In afara unor mici rauri tributare Marii Negre, intreaga retea hidrografica a tarii este colectata de Dunare, formand o adevarata aureola in jurul cununii Carpatilor, de unde, de altfel, izvorasc, cu exceptia Siretului si Prutului, toate raurile ce uda teritoriul Romanesc. Principalele rauri ale Romaniei (dupa lungimea cursurilor de pe teritoriul tarii) sunt: Prut - 742 km, Mures - 761 km, Olt - 615 km, Siret - 559 km, Arges - 344 km, Jiu - 331 km, Raul Buzau, - 302 km, Jijia - 275 km, Raul Bistrita - 290 km, Raul Barlad - 207 km, Dambovita - 286 km. Dupa pozitia si agentul colector principal, reteaua cursurilor de apa se divide in trei grupe: vestica, unde colectorul principal este Tisa, ce aduna apele venite din Podisul Transilvaniei si Muntii Apuseni; sudica, unde Dunarea "culege" toate apele care strabat sudul tarii; estica, unde colectorii sunt raurile Siret si Prut (si ele tributare Dunarii). Una din caracteristicile raurilor romanesti este marea lor variatie de debit, datorata particularitatilor climatice, care se manifesta prin revarsari si inundatii in perioadele cu ploi torentiale. Astfel, in anii 1970 si 1975 au avut loc indundatii mari in numeroase regiuni, distrugand culturi agricole, asezari omenesti, diverse constructii, cai de comunicatii etc. Pentru a se limita proportiile acestor calamitati naturale, s-au intreprins lucrari de indiguire si regularizare a cursurilor de apa. Dintre apele subterane, destul de bogate si de variate, o importanta deosebita prezinta cele minerale, existente aproape pe intreg teritoriul tarii, dar, mai ales, in zona montana. Existenta acestor ape cu efecte terapeutice, care apar la suprafata sub forma de izvoare (unele dintre ele fiind termale, cu temperaturi ce depasesc 80 grade Celsius), a determinat dezvoltarea unor statiuni balneoclimatice, mult apreciate si solicitate in tratarea unei game largi de afectiuni. Lacurile ocupa 1,1% din suprafata Romaniei si prezinta importanta din mai multe puncte de vedere: piscicol, rezervoare pentru irigatii sau pentru regularizari de cursuri, turistic si peisagistic. Cele mai intinse lacuri sunt lagunele marine ale complexului Razim (Razim (Razelm) - 415 kmp, Sinoe - 171 kmp, Golovita - 119 kmp, Zmeica - 54 kmp), dupa care urmeaza acumularea realizata la Bicaz (33 kmp), apoi limanurile fluvio-maritime Babadag (25 kmp) si Tasaul (23 kmp), limanul fluviatil Oltina (22kmp), lacul de lunca Brates - recent amenajat pentru piscicultura (22 kmp), limanul fluviatil Mostistea (20kmp) (v.Oltenita), laguna marina Mamaia (Siutghiol, 20kmp). Mai trebuie amintite, de asemenea, lacurile din Delta Dunarii (Dranov, Gorgova, Puiu, Rosu, Merhei), limanul fluvio-maritim Techirghiol, lacurile artificiale Vidra, Lacul Vidraru, Portile de Fier, Gogosu, Sulita, Fantanele, Cincis, ca si cele inlantuite in adevarate salbe cu insemnat potential energetic pe cursurile raurilor Bistrita, Arges, Olt s.a. Din punct de vedere peisagistic si, deci, si turistic, sunt de amintit lacurile de origine glaciara din Carpatii Meridionali (Lacul Balea, Bucura, Zanoaga, Iezeru Mare), ca si din Muntii Rodnei (Lala Mare, Buhaescu s.a.); Lacul Sf. Ana (vulcanic) si lacul de baraj natural Lacu Rosu, ultimele doua in carpatii Orientali, lacurile antroposaline (formate pe locurile unor vechi saline) de la Ocna Sibiului, Turda, Dej s. a. , lacurile carstice Zaton si Gornovita din Podisul Mehedinti. Exista, de asemenea, in zona de campie din sudul tarii, lacuri cu ape ce au o mineralizare puternica, fiind folosite in scopuri curative (Amara, Lacul Sarat, Movila Miresei s. a.). Vezi Clima Romaniei, Relieful Romaniei, Flora si fauna Romaniei.